Fundamentarea preturilor la produsele de export

In sistemul national de preturi marfurile exportate sunt evaluate in 2 forme:

1) Preturi interne de export – se utilizeaza pentru efectuarea decontarilor intre unitatile economice producatoare si intreprinderile specializate in cometul extern. Menirea lor fiind de a asigura producatorilor aceeasi rentabilitate ca si in cazul vinzarilor pe piata interna. Componente:

a. Preturile interne ale produselor care urmeaza sa fie exportate cu luarea in consideratie a anumitor chelt legate de anumite caracteristici de calitae, forma de prezentare superioara in comparatie cu produsele similare comercializate pe piata interna;

b. Chelt speciale de export care sunt ocazionate de efectuarea unor operatii de imbunatatire a produselor, conditii impuse de intreprinderile concurente ce activeaza pe piata mondiala.

c. Chelt speciale de ambalare efectuate cu scopul asigurarii securitatii marfurilor in timpul incarcarii/descarcarii/transportarii/depozitarii;

d. Chelt de circulatie – care cuprind chelt de transport pina la frontiera nationala la care se adauga costurile tuturor manipulate pe parcursul national.

2) Preturi externe de export – sunt preturile inscrise in contractele incheiate cu beneficiarii externi, ele fiind exprimate in valuta liber convertibila. Metode de stabilire a preturilor externe de export:

a) Metoda in baza pretului practicat de firmele producatoare – se foloseste p/u produsele apropiate din punct de vedere a parametrilor tehnici si economici(p/u produsele agricole, materii prime, piese de schimb). Preturile de export ale marfurilor nationale se stabilesc prin ponderea preturilor mondiale practicate de firmele concurente cu niste coeficienti care exprima abaterea acestora de la un anumit nivel de calitate.

b) Metoda in baza preturilor concurentei si a parametrilor tehnico-constructivi – se foloseste p/u fundamentare preturilor externe la masini, utilaje si instalatii complexe. Ea consta in urmatoarele operatii:

Ø Intocmirea tabelului comparativ cu parametrii principali si pretul practicat de firmele straine;

Ø Determinarea coeficientilor de corectare prin raportarea parametrilor produsului firmelor concurente la parametrii produsului p/u export;

Ø Stabilirea pretului extern de export la marfurile proprii prin ponderarea preturilor mondiale cu coeficientii stabiliti din operatiunea anterioara.

c) Metoda bazata pe determinarea in valuta a costurilor – presupune exprimarea costurilor legate de materia prima, materiale, combustibil, energie in preturi practicate pe piata mondiala, iar ale celor legate de salarii, chelt generale – in valuta in baza cursului oficial. La fel se procedeaza in cazul materialelor p/u care nu exista date referitoare la preturile lor pe piata internationala.

d) Metoda bazata pe costurile orare de prelucrare aplicata la fundamentarea preturilor p/u masini, unelte s.a. Cazuri de folosire:

ü Pretul se determina in baza pretului metalului neprelucrat si a costului orar de prelucrare, la care se adauga chelt sectiei si profitul #;

ü Pretul de export se determina in baza pretului metalului utilizat la executarea produsului si a costului specific de prelucrare pe kg/tonna de metal prelucrat.

Se recomanda ca pretul calculat prin aceasta metoda sa fie comparat cu nivelul pretului calculat si prin alte metode.

e) Metoda bazata pe nivelul cererii – presupune stabilirea unor preturi diferite p/u niveluri diferite ale cererii, luindu-se in vedere si alti factori, cum ar fi diversitatea clientilor, calitatea produselor, locul si momentul vinzarii etc. Adaptarea preturilor la noile valori ale raportului D-S se face cu ajutorul ratei modificarii preturilor:

Indiferent de metoda utilizata, pretul de export/import se analizeaza si se compara cu preturile stabilite in contractele incheiate recent in alte tari. Prin aceste analize se urmareste ca preturile ce se vor negocia cu partenerii externi sa fie cele mai avantajoase la momentul respectiv.